Pe o hartă din 1920, Imperiul Britanic apărea pe țărmuri despărțite de oceane. Din Canada până în Australia, teritoriile sale însumau aproximativ 35,5 milioane de kilometri pătrați. Era cea mai mare suprafață atinsă vreodată de un imperiu. Cu peste șase secole mai devreme, mongolii stabiliseră un alt record, cu stăpâniri care se întindeau fără întrerupere pe uscat, din Europa de Est până în estul Asiei.
Întinderea celor două imperii se vede cel mai bine dacă urmărești cum se ajungea dintr-o parte în alta. Pentru a călători din Marea Britanie în India, o navă putea trece prin Canalul Suez și Marea Roșie. În Imperiul Mongol, mesagerii străbăteau distanțe mari pe uscat și schimbau caii la stațiile de pe traseu. În ambele cazuri, distanța dintre centru și provincii influența viteza cu care ajungeau ordinele și veștile.
Un imperiu putea pierde o provincie și continua să crească în altă parte. Rusia, de pildă, vânduse Alaska Statelor Unite în 1867 când extinderea în Asia Centrală a dus imperiul țarist la cea mai mare suprafață a sa. De aceea contează ce teritorii se aflau sub aceeași autoritate în același moment. Adunate de-a lungul mai multor secole, posesiunile ar da o imagine diferită a întinderii imperiului.
Clasamentul celor mai mari imperii după suprafață
Suprafețele din tabel urmează estimările politologului Rein Taagepera. Pentru fiecare imperiu este luată în calcul întinderea terestră dintr-un an de referință. Cifrele sunt aproximative, mai ales acolo unde granițele erau greu de stabilit sau unde conducătorii locali păstrau o parte din putere:
| Loc | Imperiu | Suprafață maximă estimată | An de referință |
|---|---|---|---|
| 1 | Imperiul Britanic | 35,5 milioane km² | 1920 |
| 2 | Imperiul Mongol | 24 milioane km² | 1309 |
| 3 | Imperiul Rus | 22,8 milioane km² | 1895 |
| 4 | Imperiul Chinez sub dinastia Qing | 14,7 milioane km² | 1790 |
| 5 | Imperiul Spaniol | 13,7 milioane km² | 1810 |
| 6 | Al doilea imperiu colonial francez | 11,5 milioane km² | 1920 |
| 7, la egalitate | Califatul Omeiad | 11,1 milioane km² | 720 |
| 7, la egalitate | Califatul Abbasid | 11,1 milioane km² | 750 |
| 9 | Imperiul Chinez sub dinastia Yuan | 11 milioane km² | 1310 |
Cum s-au extins britanicii, mongolii și rușii
Imperiul Britanic a ajuns la apogeu după Primul Război Mondial. Întinderea sa cuprindea dominioane cu guverne proprii, precum Canada și Australia, dar și teritorii aflate sub administrație colonială. După război, Marea Britanie a preluat și administrarea unor foste posesiuni germane. Una dintre ele era Tanganyika, care acoperea cea mai mare parte a Tanzaniei de astăzi.
Imperiul Mongol a luat formă în 1206, când Ginghis Han a unificat triburile mongole. Campaniile sale și ale urmașilor lui au dus la cucerirea unor teritorii din China, Asia Centrală, Persia și Europa de Est. Pe măsură ce imperiul creștea, diferite ramuri ale familiei conducătoare au început să guverneze tot mai independent. Estimarea pentru 1309 le grupează în urma unei reunificări formale, deși puterea rămânea împărțită între hanate.
Imperiul Rus a crescut prin extinderea frontierelor sale terestre. În est, stăpânirea rusă a traversat Siberia până la Pacific. În vest, imperiul a ajuns să cuprindă Finlanda și o parte din Polonia, iar în sud s-a extins în Caucaz și Asia Centrală. Aceste cuceriri și anexări au avut loc de-a lungul mai multor secole, pe frontiere aflate la mii de kilometri una de alta.
Dinastia Qing și imperiile coloniale ale Spaniei și Franței
Dinastia Qing a fost întemeiată de manciurieni, care au ocupat Beijingul în 1644 și au preluat treptat teritoriile conduse până atunci de dinastia Ming. În secolul al XVIII-lea, împăratul Qianlong a învins statul mongol al dzungarilor. Campaniile din acea perioadă au adus sub stăpânirea Qing teritorii care fac astăzi parte din Xinjiang. Curtea de la Beijing și-a exercitat autoritatea și asupra Mongoliei și Tibetului, prin forme diferite de administrare.
Imperiul Spaniol își datora cea mai mare parte a suprafeței posesiunilor din Americi. În Pacific, legătura dintre Filipine și Noua Spanie se vedea în cursele dintre Manila și Acapulco. Corăbiile duceau argint american spre Asia și aduceau în Mexic mărfuri precum mătasea și porțelanul. La începutul secolului al XIX-lea, războaiele de independență au redus în câteva decenii stăpânirea spaniolă asupra continentului american.
Al doilea imperiu colonial francez și-a câștigat cea mai mare parte a suprafeței în Africa. Cucerirea Algeriei a început în 1830, iar extinderea a continuat în Africa de Vest și Africa Centrală. Franța a preluat și teritorii în Asia de Sud-Est, unde a format Indochina Franceză. După Primul Război Mondial, a primit sub administrație părți din Camerun și Togo, foste colonii germane.
De ce sunt numărate separat califatele și dinastia Yuan
Califatul Omeiad se întindea în jurul anului 720 din Peninsula Iberică până în Asia Centrală și valea Indusului. Dinastia Abbasidă a preluat puterea în 750 și a moștenit pentru scurt timp o suprafață comparabilă. Egalitatea din tabel surprinde astfel același ordin de mărime în două momente diferite. În 756, întemeierea emiratului independent de la Córdoba a desprins teritoriile din Al-Andalus de sub autoritatea abbasidă.
Dinastia Yuan a fost întemeiată de Kublai Han, nepotul lui Ginghis Han. În 1279, cucerirea teritoriilor dinastiei Song a adus sudul Chinei sub stăpânirea Yuan. Cifra de 11 milioane km² se referă la statul Yuan tratat separat, după desprinderea celorlalte hanate. Ea arată cât teritoriu îi revenea uneia dintre ramurile imperiului mongol.
Un clasament după suprafață surprinde o hartă la un anumit moment. Pentru britanici, acel moment a venit după ce posesiuni aflate pe continente diferite au fost reunite sub autoritatea aceleiași coroane. Pentru mongoli, întinderea maximă a depins de legătura dintre hanate. În ambele cazuri, anul de referință contează tocmai pentru că acele granițe s-au schimbat odată cu puterea celor care le stăpâneau.
