Balonul de Aur este acordat celui mai bun fotbalist al sezonului, în urma voturilor trimise de un juriu internațional de jurnaliști sportivi. Premiul nu se bazează pe o formulă automată și nici pe numărul de goluri. Evoluțiile individuale, trofeele câștigate, influența asupra echipei și comportamentul sportiv intră împreună în evaluare.

Din 1956 până astăzi, niciun român nu a câștigat trofeul și nici nu a ajuns pe podium. Cea mai bună clasare îi aparține lui Gheorghe Hagi, locul patru în 1994, după Campionatul Mondial din Statele Unite. Istoria nominalizărilor românești trebuie însă citită cu atenție. Regulile, numărul candidaților și modul de publicare a clasamentului s-au schimbat de mai multe ori, astfel încât o nominalizare din anii 1960 nu este perfect comparabilă cu una din prezent.

Cine stabilește nominalizările și cine votează

Lista actuală pentru Balonul de Aur masculin cuprinde 30 de fotbaliști. Candidații sunt aleși înaintea votului de reprezentanții publicațiilor care organizează premiul, alături de specialiști implicați în procesul de selecție.

Din 2024, gala este organizată printr-un parteneriat între grupul care deține France Football și UEFA. France Football păstrează însă proprietatea premiului și controlul asupra sistemului de vot, care trebuie să rămână independent.

Pentru trofeul masculin votează câte un jurnalist specializat din fiecare dintre primele 100 de țări ale clasamentului FIFA. La categoria feminină participă reprezentanții primelor 50 de națiuni. Publicul, fotbaliștii și antrenorii nu decid câștigătorul Balonului de Aur.

Fiecare jurat alcătuiește un clasament cu zece jucători din lista oficială. Punctele se acordă astfel:

Poziția pe buletin Puncte
Locul 1 15
Locul 2 12
Locul 3 10
Locul 4 8
Locul 5 7
Locul 6 5
Locul 7 4
Locul 8 3
Locul 9 2
Locul 10 1

După centralizarea tuturor voturilor, jucătorul cu cel mai mare total câștigă. Clasamentul final este stabilit până la poziția a 30-a, iar voturile individuale ale jurnaliștilor sunt publicate după ceremonie.

Din 2022, evaluarea urmărește sezonul fotbalistic, nu anul calendaristic. Această schimbare reduce situațiile în care performanțele din două sezoane diferite erau amestecate în aceeași analiză.

Ce criterii trebuie să respecte jurnaliștii

Primul criteriu îl reprezintă performanțele individuale și caracterul decisiv al jucătorului. Nu sunt analizate numai golurile și pasele decisive. Contează intervențiile importante, constanța, nivelul adversarilor și influența avută în momentele grele.

Al doilea criteriu privește rezultatele echipei. Câștigarea Ligii Campionilor, a unui campionat puternic sau a unei competiții internaționale poate cântări mult. La edițiile desfășurate după un Campionat Mondial, turneul final influențează frecvent votul.

Al treilea criteriu este clasa sportivă, alături de respectarea principiilor de fair-play. Acest element poate diferenția doi candidați cu realizări apropiate, dar rămâne mai greu de măsurat decât golurile sau trofeele.

Ordinea criteriilor este importantă. Valoarea individuală trebuie analizată înaintea palmaresului colectiv. Un fotbalist nu ar trebui să câștige automat doar pentru că evoluează la echipa care a adunat cele mai multe trofee.

Totuși, votul conține inevitabil o parte subiectivă. Un jurnalist poate acorda mai multă greutate Ligii Campionilor, iar altul poate considera că un turneu final excelent este decisiv. Pozițiile din teren complică și ele comparația. Atacanții atrag mai multă atenție prin goluri, în timp ce fundașii, portarii și mijlocașii defensivi sunt recompensați mai rar.

Balonul de Aur nu trebuie confundat cu premiul FIFA pentru cel mai bun jucător. Sunt distincții separate, au jurii diferite și pot produce câștigători diferiți. Gala Balonului de Aur include și alte premii, precum Trofeul Kopa pentru tineri și Trofeul Yashin pentru portari.

Românii care au intrat în clasamentul Balonului de Aur

România are 12 fotbaliști care au primit cel puțin un punct în votul pentru Balonul de Aur. Cristian Chivu a fost inclus și el pe lista oficială din 2003, dar nu a primit niciun vot. Dacă luăm în calcul toate aparițiile pe listele de candidați, numărul românilor ajunge astfel la 13.

Jucător Anul sau anii nominalizării Cea mai bună clasare
Dumitru Macri 1961 Locul 35
Cornel Dinu 1970 Locul 24
Florea Dumitrache 1970 Locul 24
Dudu Georgescu 1975, 1976, 1977 Locul 9
Marcel Răducanu 1980 Locul 27
Costică Ștefănescu 1983 Locul 23
Silviu Lung 1984 Locul 22
Helmuth Duckadam 1986 Locul 8
Rodion Cămătaru 1987 Locul 21
Gheorghe Hagi 1985, 1987, 1988, 1989, 1991, 1994 Locul 4
Miodrag Belodedici 1991 Locul 8
Adrian Mutu 2003 Locul 22
Cristian Chivu 2003 Nominalizat, fără puncte

Primul român care a primit un vot a fost Dumitru Macri, căpitanul Rapidului. În 1961, fundașul s-a clasat pe locul 35, cu un punct. Nouă ani mai târziu, Cornel Dinu și Florea Dumitrache au împărțit locul 24, după participarea României la Mondialul din Mexic.

Dudu Georgescu a fost primul român care a intrat în primii zece. Golgheterul lui Dinamo a ocupat locul 10 în 1975, locul 15 în 1976 și locul 9 în 1977. Cele două Ghete de Aur câștigate în această perioadă i-au consolidat reputația europeană.

Hagi, Duckadam și Belodedici au obținut cele mai bune rezultate

Helmuth Duckadam s-a clasat pe locul opt în 1986, anul în care Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Performanța sa din finala cu Barcelona, când a apărat patru lovituri de departajare, i-a adus inclusiv două voturi pentru primul loc.

Gheorghe Hagi deține recordul românesc cu șase apariții în clasament. A fost nominalizat în 1985, 1987, 1988, 1989, 1991 și 1994. În 1989 și-a încheiat cursa pe locul opt, după ce Steaua ajunsese în finala Cupei Campionilor.

Apogeul a venit în 1994. Hagi a condus naționala României până în sferturile Campionatului Mondial, a înscris trei goluri și a fost unul dintre cei mai spectaculoși jucători ai turneului. A terminat pe locul patru, la egalitate de puncte cu suedezul Tomas Brolin, în urma lui Hristo Stoicikov, Roberto Baggio și Paolo Maldini.

Miodrag Belodedici s-a clasat pe locul opt în 1991, după ce a câștigat Cupa Campionilor cu Steaua Roșie Belgrad. El este singurul fotbalist român care a cucerit competiția cu două cluburi diferite.

Ultimele nominalizări românești au venit în 2003. Adrian Mutu a obținut un punct și a împărțit locul 22, iar Cristian Chivu a rămas fără puncte. De atunci, România nu a mai avut un reprezentant pe lista Balonului de Aur.

Istoria arată că marile clasări românești au apărut după performanțe europene sau turnee finale excepționale. Revenirea unui român între cei 30 de candidați ar necesita același lucru în prezent, adică un sezon remarcabil într-un campionat puternic, un rol important la un club de top și rezultate mari alături de echipa națională.